În primele sale zile, anul 2021 nu părea să fie unul în care să am foarte multe ocazii de manifestare și dezvoltare din cauza pandemiei. La jumătatea lunii ianuarie însă a apărut oportunitatea unui proiect care avea ca modalitate de implementare realizarea unui incubator de literatură în satul Bohotin: „Educație pentru dezvoltare și perfecționare în domeniile de creație și producție pe cele două maluri ale Prutului /2SOFT1.1/187.
Perspectiva m-a bucurat, dar m-a și îngrijorat în egală măsură, deoarece nu știam exact cum să fac pentru ca activitățile proiectului să fie suficient de atractive pentru copiii care și-ar dori o paradigmă nouă, diferită de aceea școlară. Am hotărât, în urma discuțiilor și cu alte persoane implicate în proiect și nu numai, să dezvolt două ateliere: unul de creație literară și celălalt de teatru, iar în plan secundar să avem și activități de jurnalism. Se pare că aceste idei au fost foarte bine primite, deoarece douăzeci de tineri și copii au luat parte la demersul nostru ce a debutat la mijlocul lui februarie și s-a încheiat spre finalul lunii decembrie.
Lăsând deoparte aspectele organizatorice, am să mărturisesc cu sinceritate faptul că am avut emoții în legătură cu obiectivele inițiale. La atelierul de creație mi s-a părut mai ușor, deoarece lucram cu o grupă de copii ce avea membri între nouă și doisprezece ani, iar activitățile de receptare literară erau îmbinate cu jocuri și momente nonformale. La atelierul de teatru nu a fost la fel de ușor, pentru că eu însămi eram o novice în organizarea unor astfel de activități. Deși citisem despre acest subiect și participasem la ateliere, totuși de la teorie la practică drumul este destul de lung și a trebuit să îl fac accesibil atât pentru mine cât și pentru fetele din echipă. Uneori am fost extrem de preocupată de obiectivele mele și acest aspect nu îi încuraja pe ceilalți. Atunci când îmi doresc ca lucrurile să iasă foarte bine, le iau poate prea în serios și uit să mai văd partea distractivă a acestora. Dar elementul surpriză încă, deși mă întâlnesc cu el de fiecare dată, a fost acela că am învățat multe de la participantele la acest atelier. Ele știau extrem de bine să îmbine munca cu partea de relaționare, să facă din greu ușor, să se amuze de propriile stângăcii și să orienteze învățarea într-o zonă nonformală, în care mie la început mi-a fost un pic greu să pășesc. Ulterior am reînvățat să îmbin utilul cu plăcutul și cred că rezultatele abia atunci au început să apară. Exact așa cum mărturiseau și ele, în munca de echipă coeziunea este foarte importantă și am reușit să mă apropii de fetele mele prin modul în care s-au apropiat ele de mine și de personajele pe care le-au interpretat.
Am pus în scenă un fragment important din „Chirița în provinție” de Vasile Alecsandri și am avut două reprezentații: una la bojdeuca „Ion Creangă” din Iași și cealaltă la Muzeul mitropolitan, în cadrul festivalului ce a marcat încheierea proiectului.
La ceas de bilanț, le-am întrebat și pe fetele din echipa de teatru cum li s-a apărut proiectul și ce a însemnat pentru ele această experiență. Au făcut mărturisiri frumoase și, așa cum speră și unele dintre ele, mi-ar plăcea să putem duce mai departe această modalitate de manifestare prin teatru, prin arta dramatică, presărând în sufletele celor ce ne văd bucurie și învățând să ne descoperim pe noi prin alții.
„În cadrul atelierului de teatru m-am redescoperit pe mine, am învățat lucruri noi în legătură cu ceea ce pot face și ce nu pot face. Am legat prietenii noi, le-am reînnoit pe cele vechi și mi-am consolidat anumite abilități de comunicare, de teatru. Proiectul mi-a oferit o perioadă productivă, un timp de calitate cu oameni de calitate.” (Cristina Ciobanu)
„Fiind o persoană care urăște monotonia și care e mereu în căutare de noi activități, noi pasiuni, când mi s-a oferit șansa de a face parte din acest proiect, nu am ezitat să mă înscriu . Lumea teatrului nu m-a cucerit de la primele repetiții, dar cu cât am avansat și am reușit să mă exteriorizez fără a-mi fi frică de părerea altora, am început să înțeleg personajul pe care-l joc și să gândesc ca el , m-am îndrăgostit de scenă, și am descoperit cât de ofertant și de creativ este teatrul. Teatrul este despre echipă, despre colaborare , despre încredere și cred că datorită proiectului s-au format prietenii și s-au întărit legături, căci asta face teatrul , aduce oamenii împreună și-i leagă unii de ceilalți pentru totdeauna. Teatrul a devenit noua mea pasiune și abia aștept să descopăr alte piese, să intru în pielea altor personaje.” (Alexandra Andrieș)
„Am ales să particip la acest proiect pentru a ieși din zona de confort. Deși nu a fost deloc ușor, am ales să duc totul până la capăt. Mi-a plăcut foarte mult să mă dezvolt alături de restul participanților, iar rezultatul muncii noastre, din punctul meu de vedere, a fost unul minunat. Pot spune că am avut parte de o experiență diferită, ce mi-a conturat personalitatea.” (Elena Vlase)
„Pe unde trecem, să rămânem.. asta e fraza ce-mi vine în gând acum. Această experiență nu a fost ușoară, m-a învățat să-mi accept stângăcia, să nu-mi mai pun bariere în drumul meu, să accept că sunt om și am voie să greșesc fără teama de a fi judecată. M-a învățat să-mi depășesc anumite temeri, să fiu eu și atât, fără prea multe ocolișuri și etichete proprii puse. De asemenea, m-a ajutat să ies din zona mea de confort și să nu mai cred lumea pentru ceea ce vede în mine, să mă cred pe mine pentru ceea ce văd în lume. În încheiere aș mai vrea să spun că, nu aș fi reușit fără omuleții pe care i-am avult lângă mine, în acest proiect. Ei m-au privit și prin asta, mi-au dat inspirație, curaj, sclipire și o șansă. Mi-au dat de înțeles că pot. Îndrăzniți să credeți în voi!( Ștefana Martin)
„Chiar de mică visez să fiu pe o scenă, să interpretez diferite personaje, iar acest proiect mi-a dat șansa să-mi îndeplinesc oarecum această dorință. Când am auzit că noi am avut atelierul de teatru, am fost foarte încântată. A fost o experiență de neuitat pentru mine, pe care aș mai încerca-o cu mare drag oricând.” ( Diana Șurpanu)
„ Mi-a plăcut foarte mult aceasta experiență din cadrul proiectului. A fost a doua oară când am jucat pe scenă și a fost incredibil de frumos. Cu ajutorul doamnei profesoare am reușit sa facem o scenetă frumoasă, de asemenea și colegii mei au jucat minunat. A fost și va rămâne o amintire frumoasă pentru mine.” ( Magda Alupoaei)
„Mă bucur mult că am avut șansa să particip la acest proiect, deoarece în cadrul său am reușit să dobândesc noi aptitudini și să-mi stăpânesc emoțiile. Eram sceptică la început, nu credeam că voi reuși să fiu eu un personaj dintr-o piesă de teatru, dar cu multă muncă și răbdare am reușit. Bineînțeles că nu a fost foarte ușor, dar lucrurile cu adevărat bune necesită timp și efort. M-am simțit foarte bine petrecându-mi unele zile alături de colegii de la acest atelier, să împărtășim emoții și reușite. Această experiență a fost unică pentru mine și sper că voi mai avea șansa să particip la astfel de proiecte.” ( Anca Voinea)
„Eu cred ca pe parcursul vieții fiecare dintre noi are nevoie de anumite lecții. Nu, nu vorbesc despre lecțiile care ne sunt predate la școală(deși si acelea sunt importante). Vorbesc despre acele lecții pe care le învățăm de la alți oameni sau din propriile greșeli. Prin aceasta observație vreau sa detaliez lecția pe care am avut-o alături de colegii de la atelierul de teatru. Am învățat să socializez mai mult cu cei din jurul meu și sa-i înțeleg. Am înțeles ca în viața nu exista obstacole care nu pot fi depășite. Experiența mea la teatru a fost una foarte plăcută și interesantă, m-am distrat, am învățat și m-am împrietenit cu ceilalți. A fost o experiența de neuitat pe care aș mai vrea sa o repet!!!” ( Ioana Guguluș)
”Vreau sa spun că de fiecare dată când mergeam la teatru, aveam un sentiment de bucurie. Voiam că totul sa ne iasă perfect. La început...am vrut să renunț, sa nu mai merg la repetiții, dar nu am făcut-o. După multe ore petrecute repetând piesa, observam că ne ieșea mult mai bine. Am fost optimistă sa merg înainte și să ne perfecționăm. În august am avut prima reprezentație, au fost multe emoții, dar am reușit să trecem peste ele și să ne iasă bine. După câteva luni au început schimburile de experiență, alte emoții, alte sentimente. Într-un final am avut și festivalul care a fost superb. Eu m-am simțit foarte bine în cadrul acestui proiect. Și cu siguranță, dacă se va mai face, voi participa cu mare drag!” (Alexia Șurpanu)
„Mă bucur ca am participat la acest proiect. Am învățat multe lucruri frumoase alături de oameni frumoși. La început a fost mai greu sa ne obișnuim unii cu alții și acum parcă ne știm de o viața. Această experiență a fost unică și sper sa nu fie ultimul proiect.” ( Miruna Spînu)
Am mai scris despre întâlnirile providențiale. Cele de la teatru și atelierul de creație au fost pentru mine din această sferă. Nu cred că le-am spus suficient de mult fetelor și tuturor participanților cât de grozavi au fost. Toți cei care ne-au văzut, ne-au apreciat și au luat ceva din bucuria noastră de a spune povești, de a scrie poezii și de a întruchipa personaje în mod senzațional pentru niște amatori. Cred că acest proiect a fost o șansă pentru absolut toți participanții. Cu ajutorul lui Dumnezeu, îmi doresc mult să nu ne oprim aici.
Prof. Alina Andrei
