”Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și Puterea Celui Preaînalt te va umbri”
Luca 1, 35
Luna martie este luna ghioceilor și a florilor și încă de la începutul ei, pe 8 martie, sărbătoarea internațională dedicată mamelor și femeilor pune în prim-plan aceste făpturi gingașe și puternice în același timp. Începutul primăverii este marcat de o mare sărbătoare a mamei celei mai dragi: Buna Vestire.
Buna vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este unul dintre cele mai mari evenimente din istoria lumii, pe care o prăznuim nu doar cu bucurie şi cu dragoste, ci şi cu deosebit respect, fiindcă aceasta este „începătura”, adică începutul mântuirii noastre. Este cea mai veche sărbătoare creștină închinată Maicii Domnului, fiind serbată pe 25 martie. Sărbătoarea amintește un eveniment unic din istoria mântuirii: Arhanghelul Gavriil vestește Fecioarei Maria că va naște un fiu.
”A fost mai ușor pentru Apostoli să creada ca Hristos a înviat, de vreme ce L-au vazut înviat. A fost ușor pentru creștini să creadă în învierea lui Hristos, pentru că au avut marturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple fagaduinte ca se va petrece cu ea un fapt ce depășeste legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Și prin aceasta l-a facut posibil”, dupa cum sustine parintele Dumitru Staniloae. Este așadar mai greu să crezi atunci când nu vezi, dar ai o răsplată mai mare. Ceea ce ”urechile noastre au auzit” transmitem și noi cei de azi, căci nu sunt legende. Ar putea să sune așa: Pe când îngerii se arătau încă oamenilor aleși, a fost vestită nașterea Domnului la o fecioară simplă din Nazaret.
Pentru Maica Domnului a fost o adevărată minune să fie vestită de Arhanghelul Gavriil că îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel mult așteptat. ”Cum va fi aceasta de vreme ce nu știu de bărbat?” este dialogul Fecioarei cu îngerul, pentru că era cu adevărat imposibil pentru o femeie să nască prunc fără a păstra rânduiala firii. Răspunsul o uimește și mai mult, cu cât pare imposibil. Oamenii păreau uitați de Dumnezeu în păcatele lor și nu mai așteptau cu adevărat prea multe; se părea că lumea întreagă este sortită pieirii. În acest punct al căderii omului, Dumnezeu se coboară pe pământ. Nu este însă Acel Dumnezeu Atotputernic de care le era frică păcătoșilor. Era un Prunc nevinovat născut din Fecioară prin împreună lucrarea Sfintei Treimi:””Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri!”Luca 1, 35. Ca semn că așa va fi, Maica Domnului află că verișoara sa, Elisabeta, era însărcinată în șase luni cu Sf.Ioan Botezătorul și își tăinuiește nașterea.
Uitându-ne la vremurile pe care le trăim, ne putem întreba: era necesar, meritam noi ca Însuși Fiul lui Dumnezeu să vină pe pământ? Până și Curata Fecioară părea la început nepregătită. Dar nașterea Domnului a fost din dragostea lui Dumnezeu și nu din necesitate: ”Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că pe Fiul său cel Unul Născut l-a dat.” Ioan 3.16 De aceea singurul răspuns pe care Fecioara Maria îl dă pentru întreaga umanitate este : ”Fie mie după cuvântul Tău!” Ascultarea de Dumnezeu a Maicii Domnului a fost cea care a făcut să apară Hristos Pruncul în pântecele ei așa cum ascultarea noastră de Dumnezeu face să sălășluiască în noi Fiul lui Dumnezeu cu întreaga Sfântă Treime.
Din păcate sărbătorile bisericii de azi nu mai sunt ce erau. Trec de multe ori pe lângă noi neobservate, sau, cel mult, reprezintă dezlegări la pește, untdelemn și vin. Nu uităm totuși să ducem mamelor, soțiilor, fiicelor flori și să le mulțumim că ne sunt alături, și e foarte bine ca această lună să o închinăm femeii! Din ea ne naștem și ea ne este alături toată viața! Dar să nu uităm că cea mai importantă femeie pentru mântuirea noastră este Maica Domnului. Să-I ducem și ei flori! Nu însă flori ce se usucă. Să fie și florile noastre tot ale ascultării de Dumnezeu, așa cum am învățat de la Maica Vieții! Pentru că suntem și în Postul Mare, să ne facem și sufletele noastre curate pentru ca acolo să se așeze Hristos ca și în pântecele Fecioarei Maria. Vestea Bună am primit-o și noi, trebuie doar să răspundem și noi: ”Fie mie după cuvântul Tău, Doamne!”, împlinind cuvântul Domnului în viața noastră prin faptele credinței, prin dragoste de Dumnezeu și de semeni. Nu în ultimul rând, o cinstim pe Maica Domnului și printr-o cinste deosebită arătată femeilor dragi din viața noastră, mame, soții, surori, fiice!
Pr. Iulian Andrei
