Implicarea tineretului in cercetarea si îngrijirea bolnavilor

Introducere

Tânărul este permanent în căutarea identității sale și nu o va găsi decât dacă se raportează la un ideal perfect, la Hristos Domnul. Pentru a avea însă ca model pe Hristos, tânărul vrea să vadă multe brațe deschise, multe inimi care bat în același ritm și persoane ca îl iubesc și îl acceptă  așa cum este el. Și mai vrea ceva: Vrea  să-și pună pecetea originalității sale chiar și pe ceea ce este de veacuri la fel de dreaptă și bună: credința ortodoxă. De aceea un tânăr va căuta să transmită lumii într-un mod cât mai original credința sa, îl va mărturisi pe Hristos mai ales prin ceea ce face, prin ceea ce este.

Hristos Domnul le spune tinerilor ca și nouă: ”Veniți binecuvântații Tatălui meu de moșteniți Împărăția cea gătită vouă![1]” ca răsplată pentru dragostea față de semeni de care au dat dovadă. Cercetarea și îngrijirea bolnavilor este una dintre datoriile morale enumerate în capitolul 25 din Sf. Evanghelie după Matei și se adresează și lor pentru că spune El: ”bolnav am fost și M-ați cercetat”[2].

 

Au tinerii ceva de oferit Bisericii?

            Tineri care l-au slujit pe Dumnezeu sau l-au urmat pe Hristos au fost și în Vechiul și în Noul Testament: David înainte de a deveni rege, Sf. Apostol și evanghelist Ioan, Sfântul Timotei, ucenicul Sf. Apostol Pavel și toți au fost cuprinși de o fervoare și o dorință de acțiune care au dus la schimbări remarcabile în lumea în care au trăit, devenind astfel mărturisitori.

            O ucenică a părintelui Sofronie din Essex (Anglia), Maica Magdalena, întreabă retoric dacă ”Au tinerii vreun dar special de oferit Bisericii?” Răspunsul îl dă din cuvintele Sf. Ap. Pavel către ucenicul său tânăr, Timotei: ”Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețile tale. ci fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția” (I Timotei 4,12) Rugăciunea tânărului trebuie să fie ”Arată-mi calea pe care voi merge că la tine am ridicat sufletul meu.” (Psalmul 143,8). Lupta de a trăi potrivit poruncilor lui Hristos a tânărului ajută Biserica[3].

            Tinerii gândesc activitatea Bisericii într-un mod original. ”Activitatea Bisericii este și ea diversificată, după cerințele timpului și dacă până în ‘90 se oficiau doar slujbe în Biserică, pentru că nu prea aveai voie să faci altceva, astăzi Biserica și-a diversificat activitatea și, ajunge acolo unde oamenii nu pot ajunge la Biserică: azile, spitale sau penitenciare; Se organizează astfel diferite activități cu tinerii în afara serviciului divin, tinerii sunt implicați cât mai mult în activitățile sociale și culturale ale Bisericii. Ne bucurăm de mult elan din partea tinerilor, vin cu multă dragoste la solicitări din partea  Bisericii și cred că știm cu toții ce activități deosebite desfășoară Asociația Studenților Creștini Ortodocși (ASCOR) ca și Asociația Tinerilor Ortodocși. Sunt încă și alți mulți tineri care nu sunt membri în aceste două asociații, dar sunt destul de activi în parohiile noastre și sunt și aceștia implicați de către preoți, în proiectele pe care se derulează la nivel de parohie”[4]. 

Care sunt nevoile bolnavilor care pot fi împlinite de tinerii care îi cercetează?

Teologul care s-a aplecat mult asupra subiectului boala, suferința și moartea în accepțiunea Sfinților Părinți este Jean-Claude Larchet. În lucrarea Teologia Bolii amintește de sensuri spirituale ale bolii dar și de înțelegerea duhovnicească a terapeuticii profane, limitele medicinii fiind date de faptul că Dumnezeu este adevăratul Doctor. [5]Ca și cale duhovnicească de vindecare el amintește rugăciunea celui suferind, cea a comunității pentru cei bolnavi și a sfinților.

În lucrarea Creștinul în fața bolii, suferinței și morții el are însă un întreg capitol numit Îndemn la o apropiere de bolnav în duh creștin[6] care pune în centrul atenției pe cel suferind, ca el să nu fie doar un subiect al unei boli, sau ”un simplu obiect de studiu pentru medicină[7]”. Ca și soluții pentru o vindecare creștină, el propune:

1.      Bolnavul să fie tratat ținându-se cont de dimensiunea psihologică și spirituală a lui;

2.      Bolnavul trebuie respectat trup și suflet ca făptură creată după chipul lui Dumnezeu, în care e prezent în mod tainic Însuși Hristos;

3.      Bolnavul trebuie privit ca persoană;

4.      Trebuie stabilite relații personale cu el;

5.      Trebuie iubit ca un frate;

6.      El are nevoie de compătimire reală;

7.      Ascultarea celuilalt este o virtute creștină;

8.      Să ne smerim înaintea bolnavului și înaintea lui Dumnezeu;

9.      Tămăduirea bolii trupești este prilej de vestire a tămăduirii întregii făpturi a omului, săvârșită de Hristos;

10.  Să ne rugăm pentru cei bolnavi.[8]

Toate aceste propuneri pot fi împlinite prin intermediul tinerilor care vizitează pe cei bolnavi, și îi vor trata în mod diferit față de un sistem  medical obiectiv, îi vor trata personal și îi vor face pe suferinzi să simtă că Dumnezeu nu i-a părășit, ci îi iubește.

 

Cum îl determinăm pe tânăr să se implice?

            Tinerii au nevoie de un impuls pentru a se implica, de aceea Biserica urmează exemplul lui Hristos care spune tânărului bogat: lasă tot ce ai și urmează mie!” Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.[9]” Biserica, este chemarea care îl scoate pe tânăr din ale sale și îl face sensibil la ceilalți. Este nevoie ca Biserica ”să manifeste deschidere față de frământările lor printr-o implicare care să fie mai presus de temeri și polemici[10]”.

            Principalul mod de atragere a tinerilor ține de Cuvânt: ”Cuvântul, ca mijloc de vestire a lui Hristos- Cuvântul lui Dumnezeu, răsună în inima omului, găsește întotdeauna în om un ecou…[11]” (Pr.Dr.Ioan Reșceanu). Preotul trebuie, pentru a-I atrage pe tineri să manifeste o atitudine deschisă, abilă, plină de tact și seriozitate pentru a comunica real cu tinerii: Mântuitorul ne îndeamnă ”Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi  ca porumbeii[12]” iar Sf. Ap. Pavel spune ”Tuturor m-am făcut toate ca, în orice chip să mântuiesc pe unii[13]”

            Pentru a-i atrage nu îi vom critica pentru greșelile lor, ci ne vom jertfi timpul nostru, în sprijinul lor, în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă.

            Trebuie apoi să le cunoaștem năzuințele, stările sufletești, neliniștile, răspunsul nostru având ca fundament iubirea lui Dumnezeu față de oameni : ”Hristos, ca Lumină a vieții, care luminează pe tot omul (Ioan 1,9), oferă tinerilor, prin intermediul Bisericii, adevăratul centru de greutate și dă vieții fiecăruia sens[14]” Biserica le oferă tinerilor așadar dreapta socotință, spiritul discernământului, echilibrul lăuntric și viața adevărată[15].

            Tânărul se va implica însă mai mult când va avea în față un model, o personalitate, pe care îl va vedea și îl va inspira. Ca exemplu: Părintele Arhim. Teofil Pârâian, Părintele Prof. Constantin Necula, marii duhovnici și alți oameni care au darul de a inspira. De multe ori inspirația poate veni de la un duhovnic bun, care știe să canalizeze energia tânărului pentru a-l implica în grija față de cei suferinzi. Puterea de a face modelul de folos izvorăște însă tot din interiorul tânărului, din suflet. O studentă mărturisea într-un articol despre rolul modelului pentru viață: ”Antrenați de repeziciunea cu care ne raportăm la cele ce ne înconjoară, uităm adesea că, de fapt, răspunsul așteptat și modelul ale cărui principii ne dorim să se muleze preferințelor noastre izvorăsc din puterea pe care i-o atribuim sufletului, din capacitatea noastră de a deschide gândul ca pe-un făuritor de bine”[16].

De asemenea are nevoie și de o bună organizare, ceva ce funcționează deja. De aici vine succesul asociațiilor de tineri, formate una după modelul celeilalte. Aici putem include și faptul că se reunesc tineri de vârste apropiate,  cu interese comune.

Trebuie să existe și ceva care să-l atingă sufletește, care să-l facă să acționeze. De multe ori un caz de suferind prezentat în așa fel încât să suscite interesul și compasiunea va determina și pe tânăr să se implice mai mult.

Dacă tinerii vor avea la dispoziție și mijloace prin care să poată acționa, implicarea lor se poate mări. Unii tineri nu se implică în activități de cercetare a bolnavilor pentru că spun ei că nu au nimic: sunt săraci, deci ce ar putea aduce. Dacă li se pun la dispoziție, măcar la început, de către parohie, sau sponsori, pachețele, mijloace de transport, ambalaje sau alte lucruri necesare, vom vedea că atunci activitatea se va desfășura bine și poate continua chiar din inițiativa lor.

 

Ce calități trebuie să aibă un tânăr pentru a cerceta și îngriji pe suferinzi?

”Dacă sufletul este sănătos, boala trupească nu-i poate pricinui omului nici o pagubă[17]” spune Sf. Ioan Gură de Aur, deci cel bolnav trupește trebuie să fie în primul rând vindecat în sufletul său. De foarte multe ori se întâmplă ca la spital să vină bolnavi care suferă din cauză că nu au pe nimeni lângă ei. Boala lor are în primul rând vindecare dacă se pornește de la alinarea sufletească. Tinerii sunt nu de puține ori un izvor de entuziasm, de bucurie, de optimism, de încredere și ei pot transmite aceste valori, pot trezi speranța în sufletele celor ce suferă și pot chiar să le dea acestora motivația de a trăi. De aceea este important pentru cei care suferă să aibă parte de un cuvânt de mângâiere din partea unui tânăr. De altfel, tinerii și creștinii abordează astfel boala și suferința nu din perspectiva durerii și bolii ci punând în față bolnavul, ca persoană. Gesturile și cuvintele devin prilej de apropiere față de cel care suferă[18]. Medicul ortodox Pavel Chirilă spune chiar că ”Sufletul trebuie abordat cu înfiorarea cu care abordezi veșnicia” adică vorbește de delicatețea necesară pentru a putea fi în mod real alături de cel bolnav. Iată de ce un tânăr, prin implicarea lui în astfel de activități de cercetare și îngrijire a bolnavilor poate să se apropie de sufletul celui suferind cu multă delicatețe, cu compasiune și cu  empatie crescută.

Alte calități pe care le găsim la mulți tineri: implicare, solidaritate, dragoste de semeni, originalitate. Tinerii se completează însă reciproc prin calitățile care le au. Astfel, un tânăr care muncește mult, dacă face o activitate cu un altul care este amuzant, lucrând în echipă, pot să ajute mult, dar pot transmite și un strop de optimism și nădejde în Mântuitorul Hristos.

 

Ce fac tinerii pentru a-i ajuta, cerceta și îngriji pe bolnavi?

Deși multe inițiative vin chiar de la tineri, ei aderă ușor mai ales la proiecte gândite și organizate, pentru ca să aibă un impact mai mare acțiunile lor și să se simtă integrați într-un grup. De aceea vedem mulți tineri implicați în proiectele gândite de și implementate de asociațiile de tineri ortodocși, sau de studenți, sau de parohii. Exemple de proiecte se găsesc suficiente în știrile de pe portalul www.doxologia.ro și pe alte siteuri ortodoxe. Voi menționa doar două experiențe cunoscute de mine pentru a nu încărca mult expunerea mea.

”Dăruiți speranță!”, proiect desfășurat în martie 2013 la Parohia ”Sf.Mc.Pantelimon” Bașeu, Hudești. Tinerii, împreună cu părintele paroh au organizat un spectacol, pe 2 martie, în scopul strângerii de fonduri pentru ajutorarea unui copil de 3 ani, bolnav de leucemie, Ștefan Cristian Sîsîiac. Spectacolul realizat cu sprijinul doamnei profesor pentru învățământul primar Ifrim Cristina a reușit strângerea sumei de 600 de lei, doar într-o duminică. Tinerii mai mari din grupa de cateheză, au venit cu o idee pentru  a se strânge multe fonduri. Ei au realizat felicitări și mărțișoare pe care le-au dat în schimbul donațiilor. Un mic cadou primit determina pe cei prezenți să doneze sume mai mari.

”Un martie binecuvântat!” este un proiect desfășurat anul acesta, 2016, pentru bătrânii suferinzi și singuri din satul Bohotin. Sâmbătă, 5 martie, la biserica Sf.Ier. Nicolae Bohotin, copiii, invitați de preotul paroh, au învățat tainele tehnicii quilling, chiar dacă la un nivel amatorial. Totul s-a întâmplat într-un atelier organizat cu dublu caracter: catehetic, discutând despre rolul educației creștine, și practic, folosind materialele puse la dispoziție: carton, hârtie colorată, capsatoare cu forme de flori. Frumoase felicitări s-au înfiripat cu talentul micuților și bucuria lor a fost cu atât mai mare când au aflat destinatarii acestora: mamele lor, fiecare putând alege una dintre felicitări pentru ele și apoi 30 de bătrâne în suferință din sat. Pe 8 martie totul a fost pregătit, și copiii, organizați pe echipe, au mers cu părintele prin sat. Bunicile i-au strâns în brațe și i-au sărutat ca pe nepoții lor, bucuroase că le calcă cineva pragul. Unii dintre copii chiar au spus: ”Parcă ne dădeau lacrimile văzând cât sunt de fericiți! ” Au prins gustul bucuriei de a face ceva împreună, nu în scop egoist, ci împărțind rodul muncii lor cu cei care nu au avut nevoie decât de un cuvânt bun, o mângâiere și cuvintele frumoase: ”Vă urăm un 8 martie binecuvântat! ” Pe lângă felicitări, copiii au împărțit și un sfințișor, donat de un proprietar de brutărie din sat. Interesant era că fiecare grupă de copii avea un sfânt ocrotitor, la alegerea lui gândindu-se la sfinții a căror nume copiii îl purtau sau sa sfinții cunoscuți de ei.

M-am referit acum doar la două proiecte parohiale, dar asociațiile ortodoxe ale tinerilor și studenților au incluse în activitățile uzuale astfel de vizite la bolnavi, bătrâni și suferinzi, protocoale de colaborare având și cu azile și cu spitale din orașe. De asemenea la sărbătorile Nașterii Domnului, ale Învierii Domnului și nu numai, se înmulțesc astfel de inițiative ale tinerilor din parohii și din asociații, arătând astfel că cel suferind și bolnav nu este uitat.

 

            Ce simt tinerii când ajută?

            Un articol intitulat ”Un mărțișor, o bucurie”, rezultat în urma unei activități ATOR Piatra Neamț, ne pune în față gânduri ale unei participante: ” Am văzut multe persoane, unele nedumerite de gestul nostru, altele extrem de bucuroase că ne văd, dar cel mai dureros a fost că am avut ocazia să vedem oamenii care nu mai au speranța zilei de mâine. Prezența noastră, a tinerilor, a fost binevenită în rândul lor.”

Alți tineri, participând la Proiectul ”Un martie binecuvântat” la Parohia Bohotin, la final au transmis multă emoție acumulată . Elevul Eduard a folosit multă empatie: ”Am simțit bucurie când am văzut zâmbete pe fețele bătrânilor. Bucuria lor a ajuns la noi”; iar o altă elevă, Anca a văzut un câștig sufletesc al participării la acea activitate:  ”Participarea la împărțirea felicitărilor si a sfințișorilor mi-au adus o bucurie sufletească, făcând aceste fapte bune si aducând pe chipul persoanelor suferinde un zâmbet!”

            Impresionant este și atunci când vezi solidarizarea de care dau dovadă tinerii în cazul în care unul ca ei suferă. Atunci când au aflat de un accidentul grav de motocicletă, al unui coleg, Cosmin, din Răducăneni, satul Bazga, tinerii au pus fotografii cu lumânări aprinse și și-au trimis gândurile lor de rugăciune pe paginile lor de facebook. Apoi când au aflat că acesta a murit, un număr foarte mare de tineri au fost prezenți la înmormântare și au păstrat o liniște pe tot parcursul slujbei, unii mergând în urma cortegiului, iar alții în față aruncând flori pe drum. Este doar un exemplu de mobilizare de care sunt în stare tinerii când au în față un caz de suferință.

            Fiind implicați în acțiuni de cercetare a celor suferinzi, tinerii au șansa de a descoperi însemnătatea ”bunei și folositoarei utilizări a timpului lor liber. Cine nu prețuiește timpul și viața nu le merită, spunea Leonardo Da Vinci.[19]” Timpul poate fi folosit pentru a dobândi cele de folos sufletului și vieții în general pentru că ”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos [20]”. Tinerii pot ”regăsi normalul din viața lor, însemnătatea valorilor creștine.” Tânărul se va raporta la sine și la ceilalți trecând totul prin prisma dragostei creștine, o solidaritate care întrece simpla moralitate, simpla morală colectivă.

            Ei se simt liberi atunci când ”libertatea lor e condiționată de libertatea celui de lângă tine: Ceea ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel… Libertatea fiecăruia trebuie folosită atât în ceea ce ne este de folos nouă înșine cât și semenilor noștri[21]””(…) Direcționarea energiilor tinerilor către semenii lor, către sprijinirea celor de lângă noi, se poate face pornind de la buna înțelegere a filantropiei (iubirea de oameni), și a carității (compasiunea), termeni care în ultimul timp au devenit sinonimi cu ajutorul material[22]”.

            Fiind alături de semenul său, tânărul are și de câștigat sufletește: se poate feri de ”justificările lamentabile, derogarea de răspundere, de evitarea problemelor celorlalți, a întâlnirii concrete cu celălalt”[23]. 

 

Este importantă organizarea tinerilor pentru a cerceta și ajutora pe cei suferinzi?

            Tinerii care participă la activități de ajutorare și cercetare a celor bolnavi sunt bine intenționați și de multe ori au chiar inițiative proprii, mai ales când este vorba despre cineva apropiat sau cunoscut lor. Dar pentru ca astfel de activități să fie susținute cu regularitate sau cu un efect mai mare, este nevoie să fie organizate prin intermediul parohiilor. Cel mai ușor se desfășoară activitatea atunci când este gândită sub forma unui proiect, bine documentat și organizat, în așa fel încât fiecare tânăr, și preotul paroh, să aibă rolul său. Ar fi chiar indicat în acest sens studierea lucrării Ghiduri practice pentru proiecte în parohii, editura Doxologia, 2010, care ne poate da idei, sau urmărirea indicațiilor care ni se dau pentru organizarea Concursului Național catehetic anual al Patriarhiei Române aflat în legătură cu proiectul Hristos împărtășit copiilor, anul acesta intitulându-se Biserica și școala din sufletul meu. Ni se dau astfel indicații de organizare care ne fac munca mai ușoară și implicăm în activitate mulți tineri care știu fiecare ce rol pot îndeplini.

 

Ce importanță are pentru Biserica Ortodoxă implicarea tinerilor în cercetarea și îngrijirea bolnavilor?

            Tinerii ne reamintesc de faptul că Biserica trebuie să fie mereu nouă, să redescopere Tradiția ei vie. Tradiția și experiența sfinților devine experiența tinerilor de astăzi dacă ei cred din tot sufletul în ceea ce Biserica le transmite. Ei trebuie să vadă, să audă, să simtă şi să iubească Evanghelia ca pe ceva viu şi lucrător, esenţial pentru viaţa lor, căci Evanghelia nu este o literă moartă, ci Duhul Sfânt prezent care-l aduce pe Hristos în lume[24]. Tinerii ortodocși au adeseori experiența dureroasă de a fi străini în lumea aceasta. ”Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.”   Ioan 17,14-15 . Ei văd însă la cei bolnavi ce înseamnă cu adevărat suferința și care este rostul ei. Își dau seama că viață de aici are în componența ei jertfa și suferința: ”În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea[25]”

             Ca și concluzie, tinerii vor fi mai receptivi față de suferința altora și mai implicați în activitățile bisericii dacă învață experiența ocrotirii vieții și înțelegerea suferinței . IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei îndemna pe părinții copiilor și tinerilor: ”Să fiți și blânzi, să fiți și severi, fermi adică cu copiii dumneavoastră! Să cunoască frumusețea copilăriei, dar în același timp deja să-i obișnuiți de mici cu greul! Să vadă că pâinea se obține cu sudoare; că o casă se construiește cu multă jertfă; că viața este frumoasă! Da! Este foarte frumoasă dar este și în același timp grea pentru că pe umerii fiecărui român se află o cruce: crucea familiei, crucea Bisericii, crucea unor probleme care sunt în orice ființă umană![26].”